duminică, 24 august 2008

Quo Vadis, Domine?

ganduri.iluzii.vise.sperante.imagini.realitate

ce au in comun? Quo Vadis, Domine.

pentru ca pot sa ma uit la ei, intr-o lume de prejudecati. traiesc, ii vad, ii simt, ii ating, ii mangai, ii mint, iar apoi ma curat intr-o mare de sare; asa cum fac si ei, fara de incetare.

ma ud in alcool, fac dragoste in fiecare noapte... ascultand ale voastre oameni beti soapte.
fur in adancuri, noaptea in larg... ucid prin nepasare, va aduc scenariu mai in prim-plan?


ziua in schimb, ma uit la voi, facuti din zdrente, mai bine improscati noroi. ura preschimbata in realitate, fugiti de vise prin zambete esuate. evadati in speranta unei imagini anulate.


mi-ati ratacit inocenta in valuri sparte,tigari si mucuri terminate; lor le-ati regasit iubirea dincolo de suietele mele sfaramate.

joi, 17 iulie 2008

Absurdul existential



Buna, sunt eu. Sunt cu partea dorsala respectiv, fundul pe acelasi scaun de...stai sa ma gandesc..da! exact 3 ore. 'Ce mistooo!' al dracului de frumos si mai am de stat pana la 6. Ah si partea cu adevarat interesanta? Nu am ce face! So join me, absurdul existential in teoria pierderii timpului , e un bonus cu care ne trezim, privilegiul speciei noastre.


L-am auzit pe vara-miu acum ceva timp, spunand " ma.... pe mine sa ma puna sa stau pe scaun 8h...uite asa, fara sa fac nimic, si sa imi dea 20 mil si sunt cel mai fericit"; atunci nu am dat nici un fel de importanta. Acum insa : esti nebun! so....


Buna, sunt Alexa, am 17 ani si m-am angajat. Jobul meu? Foarte simplu... fac practica, printre oameni ocupati. Practica sezutului in fata calculatorului fara rost. Sejur complet in existenta inexistentei lor. Fara tigari, fara muzica( God damn it!), bodoganeli in tastatura, telefoane exasperate, teancuri de dosare, ciocolata, si bun venit in universul oamenilor de succes. Pe bune. iar eu... eu... practic sezutul in fata calculatorului... S=Salvare ;) (dar care e comanda de exit?)


Asa ca....


Buna, sunt Bindi, caut butoane in tabloul bidimensional, in cabluri electrice, in suruburi intr-o construcite de metal, in conserve de peste lipite de tavan. Caut comanda evadarii... a mea, a ta, a noastra, a matzei veciniei din apartamentul de jos si al puricelui din planta ce sta la fereastra. Si mai precis... momentan caut comanda stop sezutului in fata calculatorului far' nimic de facut si pic de speranta. Teoria absurdului meu existential: give me some pogo!


100000 99999 99998 99997 99996 ... bzzzzzz